Frustrarile si stresul din primul meu an de voce (2013)

Frustrarile si stresul din primul meu an de voce (2013)

Daca ma urmaresti de ceva timp, stii ca am pornit dintr-un punct in care nimeni nu dadea 2 bani pe vocea mea.

In anul 2013 am decis oficial sa invat sa cant, dupa ce fosta mea iubita violonista mi-a zis ca “nu am talent si nu sunt facut pentru asta”.

(cred ca sughita mereu, saraca, la cat am scris si vorbit despre povestea asta)

Cum eram eu (si inca sunt, uneori), incapatanat si orgolios, n-am luat-o de-a buna si am decis sa fac ceva in legatura cu asta.

In cercul de prieteni din Romania, in care erau muzicieni de la conservator (unde te invata cum sa conservi niste convingeri limitative), se tot spunea ca doar cei cu talent pot canta.

In acelasi timp, in cercul meu de prieteni si la facultatea din Anglia, unde studiam tobe, circulau alte convingeri.

Ca oricine poate invata sa cante. 

La fel vedeam si la anumiti profi de canto de pe youtube, din SUA si UK.

Si asta se pupa cumva si cu experienta pe care am avut-o eu cand am invatat celelalte instrumente: chitara si tobe.

Eram praf la inceput, dar prin studiu si practica zilnica devenisem bunicel.

Asa ca am decis sa ma duc la canto.

Norocul meu a fost ca am dat, chiar daca am gasit niste cursuri ieftine pe OLX, de o profesoara care m-a super incurajat si mi-a zis ca as putea avea o voce foarte buna.

Daca stau sa analizez in perspectiva, nu faceam niste mari tehnici pe atunci.

Dar cele 4 luni de canto pe care le-am facut in vacanta de vara din Romania am mai prins un pic de curaj si un pic de tehnica vocala si am inceput sa-mi dau seama unde gresesc.

Ceea ce a fost bine, pentru ca urma sa incep primul meu an la o licenta de Songwriting (compozitie muzicala pop), in Londra.

Ce nu stiam eu era ca voi avea de cantat cate o piesa noua in fiecare saptamana in fata unor colegi, majoritatea mult mai buni ca mine…

De multe ori ma intrebam cum am fost primit acolo, dar se pare ca cei de la facultate gandeau mai progresiv decat mine pe atunci.

Primul an de la licenta de Songwriting a fost in 2 feluri, depinde pe cine intrebi.


Daca-l intrebi pe George din 2013, a fost un cosmar frustrant, in care a trebuit sa jonglez intre umilinta de a canta prost in fata colegilor si umilinta de a-mi bate colegul de casa la usa camerei ca sa tac.

(intru imediat in detalii)


Daca-l intrebi pe George din 2020, a fost una dintre cele mai tari experiente de invatare pentru mine.

M-a scos grav din zona de confort si mi-a scos toate temerile mele la iveala.

Desi la jumatatea lui 2014 am iesit “ciufulit si cu hainele rupte”, eram mai pregatit.

Hai sa-ti zic cum era o saptamana in primul an de facultate:

Aveam o gramada de module interesante acolo: teorie muzicala, ureche, pian, voce, versuri, prezenta scenica…

Si altele de care nu-mi amintesc acum.

Dar modulul care ma speria cel mai mult era cel de “Songwriter’s Circle” (cercul compozitorilor)

Acolo, trebuia sa venim in fiecare saptamana cu cate o idee noua de piesa (strofa, prerefren si refren) si sa o cantam, chitara voce sau pian voce in fata colegilor.

Chestia e ca eu abia daca ma descurcam la voce. Sa cant si la chitara in acelasi timp era ceva foarte greu si frustrant pentru mine pe atunci.

In fiecare saptamana, cand ma duceam acasa sa repet, colegul meu de casa, un constructor albanez, imi batea la usa sa ma opresc din cantat, pentru ca vrea sa se odihneasca.

Era foarte frustrant: eram blocat intre a repeta suficient piesele pe care le compuneam, astfel incat sa nu ma fac de ras in fata colegilor, si faptul ca nu prea aveam cum sa repet acasa.

Pe partea cealalta, cand venea ziua de luni si cantam in fata colegilor, de fiecare data ma simteam umilit.

Pentru ca nu reuseam sa le cant bine, si in niciun caz nu reuseam sa le cant ca acasa.

Simteam presiune din toate partile.

Colegii mei ma sustineau sa progresez si nu-mi ziceau chestii rele, dar eu credeam ca o fac din politete.

A fost un an epuizant, dar la finalul anului m-am simtit mai pregatit sa fac fata si al 2-lea an.

Scapasem de “arena gladiatorilor”.

Vreau sa stii si tu: primul an, poate chiar si primii 2 ani de voce pot fi foarte frustranti.

Mai ales daca esti mai putin talentat, asa cum am fost si eu.

Nu vreau sa crezi ca va fi usor.

Dar eu am facut in Cursul Online de Grup un mediu pentru ca tu sa poti trece mai usor prin aceste “dureri ale cresterii”.

Am luat tot ce am invatat eu in acesti 8 ani de zile, atat din progresul meu, cat si cu multi cursanti si le-am condensat in 8 saptamani.

8 saptamani in care:

– Te vei expune treptat

– Vei lucra zilnic la vocea ta

– Primesti incurajari si feedback de la mine si mentori, cat si de la colegii tai

– Inveti cum sa-ti accepti vocea, sa-ti controlezi emotiile si frica de cantat

–  Iti imbunatatesti si-ti schimbi tehnica vocala

– Inveti cum sa canti o piesa simpla, cap coada

Daca vrei sa treci mai usor prin aceste dureri ale progresului si sa stii dupa ce ai de facut mai departe, atunci cursul acesta cu siguranta este pentru tine.

Daca vrei sa afli mai multe despre curs sau poate sa te inscrii, apasa aici.

De asemenea, daca ai avut sau ai povesti similare, scrie-mi si despre asta la ! Chiar sunt curios sa aflu povestea ta si sa vorbim.

Fara misto, chiar raspund la tot 🙂

Cu drag,
George
Vocal Chief