Luptele mele cu alergiile aproape s-au sfarsit

Pe la varsta de 19 ani, cam in aceeasi perioada cu decizia mea de a ma apuca de cantat cu vocea, a aparut o noua provocare in viata mea: alergiile.


Mai exact, alergii la polen, cat si la pisici: rinita alergica (inflamarea mucoasei nazale), conjunctivita alergica (inflamarea ochilor) si uneori, episoade de astm.

Alergiile mele au inceput usor si s-au agravat in fiecare an. La inceput, aveam alergii doar primavara dar pe la varsta de 22 de ani, am ajuns sa am primavara, vara si toamna.

Si nu erau genul acela de alergii, stranuti de 5-6 ori pe zi. Aveam nasul infundat in permanenta, mancarimi oribile, stranutam in medie de vreo 60 de ori pe zi. Pe langa asta, nu reuseam sa-mi oxigenez organismul suficient, mai ales noaptea si ma odihneam foarte prost. Alergiile erau inca un motiv pentru care eram extrem de obosit in timpul zilei.

Punctul culminant a fost intr-o seara la varsta de 20 de ani, cand locuiam in Anglia. M-am pus sa dorm, dar ceva era complet diferit: nu numai ca nu puteam respira pe nas, dar respiram foarte greu si pe gura. Practic, traheele mele erau infundate cu mult mucus. Aveam un atac de astm.

Toata noaptea n-am putut sa dorm, pentru ca simteam ca ma voi sufoca daca voi adormi. Trecusem respiratul pe modul manual si imi era foarte teama.

Mi-am pus un film cu natura in noaptea aceea, “Into the Wild”, ca sa incerc sa ma distrag de la faptul ca nu puteam respira. Filmul ma mai linistise putin, dar se facuse 7-8 dimineata si eu nu inchisesem o geana.

Atacul de astm nu ma lasase, ci se tot agrava. Eram obosit si speriat si mintea mea incepea sa faca scenarii.

Totul a culminat cu un atac de panica, in care pur si simplu am crezut ca o sa mor acolo. Nu exagerez cu nimic: pentru 5 minute, am crezut ca acela imi este sfarsitul.

Locuiam in casa cu inca 6 persoane, dar imi era teama si sa strig dupa ajutor, pentru ca mi se parea ridicol. Culmea, timiditatea poate sa te omoare.

Pur si simplu am inceput sa plang in hohote in timp ce respiram extrem de greu si panica punea stapanire pe mine. Asteptam sa-mi vad moartea cu ochii. A fost cea mai puternica teroare din viata mea.

Dupa 5 minute, daca tot am vazut ca nu muream, am zis sa incerc sa-mi calmez repiratia: am inceput sa inspir mai lung si sa expir mai lung. Si usor usor, s-a calmat corpul si apoi si mintea.

La 15 minute dupa episod, am sunat la spitalul din Surrey (eu locuiam in Guildford, un oras din Surrey) si le-am povestit ce-am patit si am facut o programare pentru ziua aceea.


Mi-au dat niste medicamente de astm pe care sa le iau in caz de urgenta, si mi-au zis ca in principiu, am avut un atac de astm combinat cu pneumonie, si de-aia s-a declansat atat de nasol.

De-a lungul timpului, am fost pe la multi medici. Mi-au dat medicamentatie la greu. Dar toti spuneau un singur lucru: nu stim cum sa oprim alergiile. Stim doar cum sa le amelioram.

Am luat o gramada de variatii de antihistaminice si de corticosteroizi care uneori imi ameliorau putin efectul, dar sincer n-am observat niciodata vreun efect suficient de puternic cat sa trag o concluzie ca intr-adevar ma ajuta.

Alergiile m-au incurcat extrem de mult si la cantat de-a lungul timpului: atunci cand ai nasul infundat si mucus pe corzi, te impinge spre a canta mai apasat si pe supracompresie. O doctorita mi-a spus la un moment dat ca sunt intr-o situatie foarte provocatoare pentru ce vreau eu sa fac: e mult mai greu sa canti cu alergii.

Cu toate astea, eu nu m-am lasat, si in cele din urma, am inceput sa gasesc rezolvari la problema mea…

Prin 2018 am inceput sa fac niste legaturi, citind mai mult psihologie, spiritualitate si medicina alternativa, din care am realizat ca practic, alergiile, fiind o reactie exagerata a corpului la un stimul nepericulos, pornesc de la stres si anxietate, la fel ca multe alte afectiuni cronice (pe termen lung) sau autoimune.

Imagineaza-ti putin: atunci cand esti anxios, sistemul tau nervos autonom este in garda si pregatit de ce-i mai rau tot timpul. Practic, esti ca o tara care investeste majoritatea resurselor in armata si nu mai ramane nimic pentru bugetul de educatie, sanatate sau dezvoltare.

Automat, sistemul tau imunitar incepe sa reactioneze de parca ar fi Coreea de Nord atunci cand cineva ii invadeaza teritoriul si reactioneaza exagerat si se inflameaza la particule ca polenul, care in mod normal nu reprezinta niciun pericol.

Am inceput sa practic metoda Wim Hof, care este bazata pe o tehnica de respiratie plus dusuri reci si bai cu gheata. Am inceput sa practic mai des si mai constant meditatia.

Usor usor, alergiile au inceput s-o lase mai moale. Unde in alti ani n-as fi rezistat fara medicamente, in 2019 incepeam sa simt ca alergiile mele erau pe undeva pe la 50% din cat erau inainte.

Cantatul devenea si el din ce in ce mai usor pentru mine. Mi-am dat seama ca mult timp mi-am ales acest statut de victima a alergiilor, un motiv in mintea mea pentru care eu nu cantam suficient de bine.

Era sistemul meu de aparare, in caz ca cineva imi spunea ca n-am cantat bine: “Pai normal, nu ma lasa alergiile!”

Ceea ce era adevarat in realitatea mea, dar cu cat ma concentram mai mult pe asta, cu atat devenea mai real.

In 2020 am decis sa abordez altfel situatia.

In primul rand, am decis sa nu ma mai plang vreo secunda despre alergiile mele. In al 2-lea rand, sa nu le mai folosesc ca si scuza pentru modul in care cant.


Si in al 3-lea rand, pe langa respiratiile Wim Hof si meditatie, pe care le aveam deja in practica mea zilnica de cel putin un an si care m-au ajutat foarte mult, am mai descoperit o chestie extrem de puternica:

Vizualizarea. Mai exact, descoperirile doctorului Joe Dispenza despre cum sa-ti schimbi convingerile din subconstient cu puterea autosugestiei. O sa discut pe larg despre asta in cartea mea, „Capata incredere in vocea ta!” si o sa te invat si pe tine cum sa folosesti aceasta putere.

Vreau sa zic ca de cand am inceput sa aplic meditatia ghidata a doctorului Joe Dispenza, combinata cu intentia de a renunta la alergii, alergiile mele s-au ameliorat si mai mult.

Unde in toamna lui 2019, cat si in martie 2020, aveam nevoie de spray nazal ca sa pot sa cant sau sa dorm odihnitor, deja in aprilie 2020 pot canta 10 piese la rand in live fara sa am nevoie de spray nazal, si mi-am redus folosirea spray-ului noaptea la jumatate.

Alergiile nu mai sunt parte din mine si usor usor isi fac bagajele si pleaca. Poate in momentul in care citesti aceste randuri, deja am scapat in totalitate la ele. Spre asta lucrez eu acum.

Cert e ca alergiile mi-au adus si lucruri bune:

M-au facut sa fiu mult mai recunoscator pentru momentele cand pot respira liber. M-au facut sa devin un pasionat si un aproape maestru al studiului respiratiei. M-au facut sa-mi dau seama ca poti trece peste orice cu puterea mintii si a convingerilor tale!

Alergiile fost un invatator foarte valoros pentru mine si pe aceasta cale, vreau sa le multumesc. Nu as schimba nimic daca as da timpul inapoi.