Suntem facuti din praf de stele

Eu nu am fost tot timpul o persoana spirituala. Fiind o buna parte din viata certat cu tatal meu, am ramas certat si cu metaforicul Tata ceresc.

Mi-a fost destul de greu sa fac pace cu anumite idei spirituale, una din ele fiind recunostinta. Recunostinta e o emotie pozitiva care ne poate incarca foarte mult daca o accesam mai des.


Nu stiu despre tine, dar eu am facut parte dintr-o generatie in care am avut strictul necesar asigurat. M-am nascut la 4 ani dupa revolutie si nu am prins perioade foarte grele. Conditiile de trai au crescut si societatea nu mai era pe modul de supravietuire atat de acut. Desi se simt ramasitele si in ziua de azi.

Asta m-a facut pe mine si generatia mea sa nu mai fim atat de recunoscatori pentru ce avem. Sau cel putin asta ne spuneau parintii nostri: “alti copii prin africa mananca pietre de pe jos, fii recunoscator!”. Nu stiam atunci de ce, dar nu ma convingeau. Si cred ca nici pe tine.

Acum stiu de ce nu ma convingeau parintii mei: pentru ca sentimentul de recunostinta nu are legatura cu asta. Parintii nostri l-au transformat in ceva cu care sa ne santajeze, iar noi ne simteam vinovati pentru faptul ca nu eram recunoscatori. Eram niste ingrati mici.

Nu e vorba sa fii recunoscator pentru ca ai ultimul Iphone sau sa fii recunoscator pentru ca ai ce manca. Sentimentul de recunostinta este mult mai adanc de atat.

Cat de adanc?

Ca sa-ti arat cat de adanc este, trebuie sa te iau cu mine intr-o poveste pe care am auzit-o de la Michael Singer, un maestru de yoga si invatator spiritual. Este o poveste destul de veche. Veche de 13.8 miliarde de ani.


La finalul acestei povesti, o sa intelegi, si sper eu, o sa simti mult mai bine ce inseamna recunostinta la nivel spiritual. Asa ca pune-ti centura si hai sa mergem!


Oamenii de stiinta si oamenii spirituali (nu cei religiosi) s-au inteles pana la urma la un lucru: cum a fost creat universul.

Probabil ai auzit de teoria Big Bang. Ei bine, nu mai este o teorie. A fost demonstrata de oamenii de stiinta, care au studiat cum se formeaza galaxii, stele si nebuloase noi chiar in timp ce noi vorbim.

Totul a inceput acum 13.8 miliarde de ani, dintr-un singur punct foarte dens de energie. Acest punct a explodat si sa expandat foarte mult, formand o supa foarte fierbinte, numita plasma.

Supa asta era atat de densa si fierbinte incat nici lumina nu putea trece prin ea. Nu era deloc ca supa de pui a bunicii.

Dupa sute de milioane de ani, aceasta plasma a inceput sa se mai raceasca si sa incetineasca, in timp ce se departa de punctul exploziei. Asa ca s-au format primii protoni si electroni, care sunt niste puncte foarte mici de energie din care sunt construiti atomii.

Dupa ce a mai trecut iar foarte mult timp, protonii si electronii astia au decis sa se ciocneasca intre ei si sa fuzioneze, si au creat primul atom: atomul de hidrogen.

Urmatorul pas, dupa inca cateva sute de milioane de ani (cam cat ii ia iubitei mele sa se pregateasca de plecare), atomii astia de hidrogen au inceput sa se adune in gasti si sa se lipeasca intre ei.

Asta a generat o explozie imensa de energie, din care au rezultat 2 chestii: o stea si foarte multi atomi de heliu. Deci avem primele stele…

Si unde vreau sa ajung cu asta? Pai citeste pana la capat si o sa afli!

Pana in momentul acesta avem doar 2 elemente in univers: hidrogen si heliu. Celelalte elemente usoare, cum ar fi carbonul, oxigenul, azotul, se formeaza in furnalele fierbinti ale unei stele, sub foarte multa presiune.

Cu cat steaua imbatraneste si devine mai greoaie in milioane de ani, cu atat apar elemente mai grele in ea, cum ar fi fierul. Iar atunci cand steaua in cele din urma se prabuseste sub propria greutate si explodeaza, explozia aceea este extrem de puternica si fierbinte: o supernova.

In aceasta supernova se formeaza si toate celelalte elemente mai grele intalnite natural din tabelul periodic. Daca cumva ai un inel de aur, sa stii ca si aurul a aparut prima oara in explozia unei stele.


Bucatile acelea din steaua explodata se indeparteaza foarte mult si incep sa se lipeasca intre ele cu ajutorul gravitatiei si in timp se formeaza planete si sisteme solare.


Exact ca planeta noastra!

Ghici ce: toate elementele pe care le intalnesti pe pamant, chiar si cele din care suntem noi construiti: hidrogen si carbon, au fost faurite in interiorul unei stele.

Mai exact, tu esti facut din praf de stele!

Numim persoanele care reusesc sa se conecteze foarte bine cu artele si cu sinele lor superior “stele”, pentru ca ele reusesc sa se apropie de destinul lor! Ei stiu ca sunt facuti din praf de stele si pot “straluci” la fel de puternic.

Tu stii asta? Toti ne putem croi destinul astfel incat sa facem lucruri minunate si sa devenim “stele” daca ne dorim, trebuie doar sa credem in asta.

Dar n-am ajuns inca la recunostinta! Mai avem un pic din poveste.

Vreau sa-ti imaginezi acum ca suntem pe pamant, acum 10 milioane de ani si un dinozaur mai mare calca in noroi si lasa acolo o groapa. Vine ploaia si se umple acea groapa, iar in zeci, sute, mii de ani, pamantul de dedesubt erodeaza si se formeaza un lac.

La un moment dat, mult mai tarziu, oamenii apar in jurul acelui lac si isi construiesc un sat acolo. Acum, suntem undeva prin secolul 19, intr-o seara ploioasa, iar stra-stra-stra-bunicul tau se adaposteste de ploaie intr-un han din acest satuc, dupa ce a calatorit foarte mult si o intalneste acolo pe stra-stra-stra-bunica ta.

Se indragostesc la prima vedere si de acolo, restul este istorie. Istoria ta mai exact.

Observi cum principiul cauza-efect a legat o insiruire de lucruri inca de acum 13.8 miliarde de ani, de la inceputul universului, ca tu sa fii aici acum?

Iti dai seama ca daca un singur lucru minuscul s-ar fi intamplat diferit, ai fi putut sa nu fii aici si sa fii probabil o piatra inghetata din inelul lui Saturn?

Wow. Numai cand ma gandesc la asta imi dau seama ca n-am cum sa fiu altfel decat recunoscator ca sunt aici, acum, in forma aceasta minunata in care sunt.

O forma care nu este perfecta, in care experimentam atat placeri si senzatii minunate, cat si durere si suferinta.


Nu e minunat cum putem noi experimenta atatea culori, senzatii, sunete, mirosuri? Cum ne putem bucura din plin de muzica, de dans, de arta, de natura, daca ne dam voie?

Si toate astea pentru ca fiecare lucru s-a legat exact asa cum s-a legat exact intr-un anume fel, de la inceputul universului si pana acum.

Mai putem noi, sa spunem, atunci, ca nu ne place momentul din fata noastra, cand ne gandim cate lucruri s-au intamplat in lant ca sa existe in forma asta, acum?

Eu zic ca raman doar 2 sentimente: uimirea si recunostinta.

Si despre asta e recunostinta. Sa-ti dai seama ce norocos esti ca esti aici, acum.

Esti un cumul de energie divina, faurit in cuptoarele primelor stele, intrupat acum in forma aceasta umana. Cu o constiinta ce poate experimenta toate aceste sentimente si senzatii extraordinare.

Superb.